De ce ne plafonăm? Nici noi nu ştim.

Mă întreb des asta, mai ales atunci când ajung în punctul ăla nociv, în care din lene sau plictiseală, pierd timpul, timpul, frate, care aşa cum spunea Ştefan(https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=121356961741980&id=105591779985165) se cheltuie indiferent dacă tu îl consumi într-un mod benefic sau nu.
Eu văd plafonarea şi la cei de vârsta mea şi chiar şi la părinții lor. De ce apare? Probabil pentru că rămasul în pătrațica ta şi traiul ăsta confortabil, fără riscuri, fără temeri şi situații problematice, îți asigură o viață organizată, care nu iese din grafic, la limita dintre „ nu mai am cu ce să plătesc lumina luna asta” şi „ce aş putea să fac în plus ca să merg şi la Untold”…şi cam atât, dar mulți se mulțumesc doar cu asta.
Avem pasiuni şi centre de interes, dar nu ajungem să facem nimic spre a ne dezvolta în sensul asta şi  apar întrebările: „Cum o să fac eu asta?”, „Dacă nu îmi iese, ce se va întampla cu mine?”, „Mama a zis că nu vrea un copil sortit eşecului, ce fac dacă o dau în bară?”Pai dacă nu încerci, nu vei şti niciodată dacă va fi un succes sau un eşec. Da, vor fi şi eşecuri pe care trebuie să înveți să le gestionezi şi să le priveşti ca pe un factor determinant şi motivațional spre treapta următoare, dar gândeşte-te dacă va fi un succes: tocmai ai descoperit că poți face şi altceva, care îți place şi care creează nişte reacții pozitive şi în jurul tău. Eu cred că acum ai un punct de plecare pentru un prezent activ, pe care să îl trăieşti din plin, a meritat, deci!
Probabil vă este cunoscută situația asta: „Mamă, tu dacă nu te faci medic, nu mai calci la mine în casă!”.Dacă nu este „medic” acolo, este cu siguranță altă profesie. Profesiile astea pentru care se studiază 6 ani + sau despre care este ştiut că sunt „profesii adevărate”, nu înseamnă că pot fi şi cheia succesului tău sau biletul la lotto cu care vei da lovitura în viața asta.  Astea-s semnele că poate şi părintele respectiv a pierdut vremea frecând menta în tinerețe şi că în prezent, îşi doreşte ceva mai bun pentru copilul său. Problema e că „succesul” ăsta nu duce decât la frustrare, frustrarea tânărului că a facut ce au vrut alții şi că acum poate este prea târziu să mai spere sau să mai facă ce îi place. Şi el, la rândul lui, s-a plafonat într-o situație care probabil a adus la tăcere certurile zilnice. NU! Părinții nu sunt acolo ca să îşi proiecteze ideile nepuse în practică şi regretele asupra ta, ci ca să te susțină, să te încurajeze să descoperi ce îți place să faci cu adevărat, ce te face să fii mai mult decât mulțumit cu tine. Rolul tău, în schimb( nu te-am uitat), este să fii cu capul pe umeri, să ai curajul să afirmi ce îți place, pentru că până la urmă în ecuația asta este vorba despre viitorul tău, nu despre trecutul mamei. Fă zilnic ceva pentru pasiunea ta şi tinde sa fii din ce în ce mai bun, restul o să vină de la sine.
Da, toți avem momente în care „merge şi aşa”, dar importantă este secunda aia în care iei atitudine, reacționezi, eşti treaz în fața visurilor tale şi lupți pentru a fi fericit şi împăcat. Lupta asta va fi lupta vieții tale şi momentul în care vei renunța, va fi şi momentul în care la o distanță de O alegere, va trece pe lângă tine râzându-ți în față acea „Maria” sau acel „Alex” care va face lucruri mărețe cu timpul şi aptitudinile ei/lui.
Mulțumesc pentru că ai citit şi aştept să aud ce crezi tu despre asta. Dacă nu ştii exact ce e cu referința de la început, dar rezonezi cu ideile de mai sus, uite aici un link:http://artzeimer.ro/ cu care s-ar putea să rezonezi şi mai tare. 😊

Despre frică

Toate sistemele ce au stat sau stau la baza unei societăţi impun egalizare, standardizare, uniformizare. Cum altfel ai putea conduce o masă mare de oameni, decât asigurându-te că fiecare individ îşi cunoaşte pătraţica lui şi nu are nevoie să îşi pună întrebări de genul ” de ce?”, “cum?”. Un sistem bine pus la punct se foloseşte şi de nişte instrumente, right? Frica. Frica este elementul care a plecat capetele oamenilor de-a lungul istoriei, o face şi acum…o va face întotdeauna. Religie. Aţi auzit mulţi, sigur, expresia “a avea frică de Dumnezeu”. De ce se presupune că ar trebui să îţi fie frică de Dumnezeul pe care toate dogmele îl predică a fi “iubitor”? Pentru că doar temându-te , vei putea fi mai vulnerabil şi uşor de manipulat, eventual şi o sursă de venit. Nu o să intru mai mult în subiectul religie, pentru că nu m-aş mai opri.
2017. Smartphone-uri. Kylie Jenner. Facebook. Instagram, pe scurt Social media.
Social media are grijă ca toţi utilizatorii ce o frecventează să aibă modele. Vrei să devii din ce în ce mai tare că X sau Y , uitând că tu nu trebuie să ai modele/idoli /eroi după care vrei să îţi construieşti viaţa sau personalitatea. Tu trebuie să fii cea mai bună variantă a ta, nu o copie. E greu să rămâi “TU” aşa cum simţi şi crezi,în momentul în care eşti măcinat şi intoxicat atât de tare de viaţa altor persoane care “o duc mai bine”. Sună provocator şi incitant regulile după care se joacă “cine are mai multe like-uri?”, “cine a fost în mai multe vacanţe?”, “cine poartă mai bine Gucci-ul?”
Dar de ce ne e mai uşor să facem ce fac alţii, în loc să ne gândim la ce simţim cu adevărat şi ce ne face de fapt fericiţi sau împliniţi?-ne place să ne complicăm.
Şcoala.Şcoala te privează de multe ori, de libertatea de a fi cel mai bun, de a fi creativ sau “altfel”. Te uniformizează cu ceilalţi, te păstrează la un anumit nivel şi te face să te temi de anumite consecinţe irelevante, în fond. E un fel de vânătoare:”Ia! Azi pe cine prindem că nu e pregătit sau că nu ştie?”. Muncim mult, în timp scurt şi prost, ca la 18 ani să realizăm că nu avem cultura generală, gândire critică sau capabilă de autoevaluare, abilităţi creative sau practice. Ştim, în schimb,  zeci de formule care”ne ajută să calculăm”, în condiţiile în care există programe care se ocupă cu aşa ceva, azi. Avem” tupeul” de a ne spune părerea şi de a ne contrazice cu profesorii care uneori nu acceptă faptul că produc erori. Libertatea de exprimare devine în 2017, nesimţire sau needucaţie pentru că o persoană vocală nu impune respect, ci o reală problemă de comportament. E o rebeliune împotriva regulilor. Efect de turmă oricând, oricum, oriunde.De ce? De fricoşi. Ce am scris mai sus legat de sistemul de învăţământ, confirmă mai mult de jumătate din elevi, pentru că asta trăiesc şi cu asta se confruntă, dar nu sunt capabili să spună „stop” sau să încerce să schimbe ceva.

Aşadar, ne este impusă frica, sau ne-o creăm singuri, involuntar, a devenit un mod de viaţă. În niciunul dintre cazuri nu ia nimeni măsuri. Niciodată, o masă mare de oameni nu va primi altceva decât ceea ce merită, în consecinţa deciziilor lor.
So, de cine ţine libertatea ta de a fi fericit şi împăcat cu tine,fără a fi influenţat de statistici,trend-uri,mulţime?☺

Imagini pentru fear photography

De început

Îmi place să scriu şi am vrut să am un loc al meu unde să pot să adun tot ceea ce scriu.”Mes Amours” pentru că am vrut să fie despre ce îmi place,ce iubesc,să fie spaţiul în care să pot împărtăşi cu voi păreri despre filmul ăla, piesa aia de teatru,melodiile alea,situaţia asta.De ce la început de 2017? Aşa s-a nimerit.

“Mes Amours” e o provocare.